Regulile UE pentru ambalaje extind obligațiile producătorilor români
De la 12 august 2026, PPWR poate impune producătorilor români obligații în statele membre unde ajung produsele ambalate. Responsabilitățile depind de fluxul comercial, tipul ambalajelor și locul în care acestea sunt puse la dispoziția utilizatorului final.
Regulamentul UE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (PPWR) se aplică începând cu 12 august 2026 și modifică obligațiile producătorilor români care livrează produse ambalate în alte state membre. În anumite situații, aceștia pot deveni responsabili pentru ambalajele introduse pe piață în fiecare stat în care ajung produsele.
Obligațiile depind de locul vânzării și de modelul comercial
Analiza nu se limitează la locul unde au fost ambalate produsele. Contează statul membru în care produsul ambalat este pus la dispoziția utilizatorului final și operatorul considerat producător potrivit legislației aplicabile.
La vânzarea directă către clienți din alte state membre, producătorul român poate avea obligații în acele țări. Regulile vizează în special vânzările la distanță către consumatori, cu scopul de a evita ca ambalajele să ajungă pe piață fără un operator responsabil identificat.
Livrările către un distribuitor local pot avea un regim diferit față de vânzările directe printr-un magazin online. Trebuie analizate separat și ambalajele de vânzare, cele grupate și cele de transport; responsabilitatea poate reveni unor operatori diferiți, în funcție de contracte și de modul în care produsele sunt introduse pe piață.
Reprezentanți autorizați și evidența ambalajelor
Pentru anumite fluxuri transfrontaliere, regulamentul impune desemnarea unui reprezentant autorizat în statul membru în care există obligații. Acesta acționează în numele producătorului și facilitează îndeplinirea cerințelor de înregistrare, declarare și finanțare a gestionării deșeurilor de ambalaje.
Producătorii care vând în mai multe state membre trebuie să verifice dacă au nevoie de reprezentanți autorizați și să analizeze cerințele specifice fiecărei țări. În lipsa evaluării, există riscul ca obligațiile să nu fie îndeplinite corespunzător.
Pentru raportare, companiile trebuie să poată urmări tipul și materialul ambalajului, masa acestuia, destinația produsului și statul în care ambalajul este pus la dispoziția utilizatorului final. Sistemele folosite pentru raportarea locală s-ar putea să nu acopere cerințele transfrontaliere, iar procesele insuficiente de colectare și validare pot duce la raportări incomplete.
Pașii de pregătire
Prima etapă recomandată este inventarierea fluxurilor de vânzare către alte state membre și identificarea țărilor în care există obligații. Apoi, companiile ar trebui să analizeze responsabilitățile pentru fiecare model de distribuție și să verifice necesitatea înregistrărilor locale sau a reprezentanților autorizați.
Echipele de vânzări, logistică, fiscalitate, mediu și juridic ar trebui să folosească aceeași clasificare a ambalajelor, aceleași reguli de alocare a responsabilităților și aceeași metodă de evidență a materialelor. Următorii pași sunt, astfel, evaluarea fluxurilor și organizarea datelor pentru raportarea în statele relevante.
Sursa: hotnews.ro