Deciziile pe care antreprenorii le preiau de la echipă pot bloca dezvoltarea firmei
Ovidiu Toader susține că răspunsurile amânate și preluarea deciziilor operaționale pot afecta productivitatea, termenele și încrederea echipei. El recomandă ca antreprenorii să clarifice responsabilitățile și să le redea managerilor sarcinile care le revin.
Antreprenorii care preiau constant deciziile echipei pot ajunge să încetinească activitatea firmei și să se blocheze în operațional, susține Ovidiu Toader, business coach și antreprenor. Într-un articol de opinie publicat de start-up.ro, acesta recomandă ca managerii să primească răspunsuri clare și responsabilitatea de a avansa cu soluțiile din aria lor de lucru.
Deciziile amânate încetinesc echipa
Potrivit autorului, atunci când un antreprenor răspunde unei cereri cu „mă gândesc”, managerul poate rămâne în așteptarea unei decizii. Calculele, ofertele și alternativele nu mai sunt analizate, iar activitatea se poate opri până la un răspuns. Toader descrie acest tipar prin imaginea unui joc de tenis la perete: angajatul trimite mingea, iar antreprenorul o returnează imediat.
Autorul afirmă că efectele se văd în productivitate, respectarea termenelor și încrederea în lider. În opinia sa, echipa poate prelua ritmul antreprenorului, iar acesta ajunge să fie prins în activități operaționale. Articolul citează evaluarea DDI a peste 70.000 de candidați la poziții de management, dintre care 19% ar avea abilități solide de delegare. Tot DDI numește delegarea cea mai eficientă abilitate împotriva epuizării, potrivit raportului Global Leadership Forecast 2025, realizat pe 10.796 de lideri.
Trei răspunsuri pentru o cerere de investiție
Pentru o investiție pe care firma și-o permite, Toader recomandă ca antreprenorul să aprobe direcția și să-i ceară managerului să stabilească ce utilaje trebuie cumpărate. Dacă investiția este dorită, dar banii nu sunt disponibili imediat, managerul poate pregăti un proiect argumentat, cu nevoia de finanțare, alternativele, situația competitorilor și efectul asupra productivității. Între timp, antreprenorul caută finanțarea.
Dacă investiția trebuie amânată, autorul sugerează comunicarea directă a acestei decizii și solicitarea unei soluții bazate pe resursele existente sau a unui raport privind externalizarea, cu costuri și pași concreți. În toate cele trei situații, managerul primește o sarcină clară, iar responsabilitatea sa rămâne definită.
Experiența care l-a făcut să delege
Toader povestește că în 1999, la doi ani după pornirea afacerii, se ocupa de stocuri, facturi și manipularea mărfii. O criză de sciatică l-a trimis la tratament timp de trei săptămâni la Băile Felix. În acea perioadă, două colege au preluat facturarea, stocurile și comenzile, iar firma a angajat primul șofer.
Experiența l-a făcut să înțeleagă că dezvoltarea cere să lase din mână o parte din deciziile operaționale. Întrebarea pe care spune că și-o pune este: „Cum ai rezolva asta dacă ai fi țintuit la pat?” Răspunsul poate indica dacă problema are deja un responsabil în echipă.
În săptămâna următoare, autorul propune un exercițiu concret: antreprenorii să noteze cererile primite de la echipă și răspunsurile date, apoi să decidă cui îi redau responsabilitatea pentru fiecare sarcină.