ANAF contestă cheltuielile de marketing ale marilor retaileri
Inspectorii fiscali declară nedeductibile cheltuieli de promovare și afișaj, invocând lipsa dovezilor. Avocata Luisiana Dobrinescu spune că ei confundă documentele justificative cu probele.
ANAF consideră nedeductibile cheltuielile de marketing și de afișaj ale marilor lanțuri de magazine, de tip supermarket sau hipermarket. Motivul invocat este lipsa unor dovezi suficiente ale prestării serviciilor. Punctul de vedere aparține avocatei Luisiana Dobrinescu, Managing Partner la Dobrinescu Dobrev Haraga, care critică această abordare.
Ce contestă inspectorii fiscali
Potrivit avocatei, inspectorii pun la îndoială tocmai cheltuielile cunoscute în comerțul de retail. Printre ele se numără promovarea produselor în broșurile marilor retaileri și așezarea la raft într-o secțiune prioritară sau semnalată suplimentar pentru ocazii speciale, precum Crăciunul sau Ziua copilului. ANAF susține că nu există suficiente dovezi ale prestării serviciilor sau că „nu rezultă cine sunt persoanele care prestează serviciile și nici numărul de ore lucrate”.
Dobrinescu observă că promovarea în retail nu se face cu raport de ore. Ea se face prin poziționare, cataloage și fotografii din campaniile derulate, pe care inspectorii le consideră însă insuficiente.
Avocata a mai citat un raport de inspecție emis în octombrie 2026. În acesta, cheltuiala de marketing „nu e justificată economic”, pentru că firma are profituri mici. Prin acest raționament, spune ea, o firmă care o duce modest riscă o decizie de impunere.
Documente justificative și probe
Avocata afirmă că ANAF interpretează greșit noțiunea de document justificativ. Inspectorii consideră că emailurile și agenda de întâlniri online nu respectă OMFP 2634/2015. Acestea nu ar include elementele obligatorii: numele documentului, părțile participante la operațiune, semnătura lor și altele.
Potrivit Luisianei Dobrinescu, este vorba despre o confuzie între documente justificative și probe. Documentele justificative, de exemplu facturile și contractele, stau la baza înregistrărilor contabile și trebuie să conțină informațiile minime reglementate de OMFP 2634/2015. Probele care arată prestarea reală a serviciilor pot fi însă orice tip de document, informație sau chiar declarații ale unor persoane.
Avocata atrage atenția și asupra unei contradicții. Discuția finală cu contribuabilul se poartă online, iar organele de inspecție concluzionează totuși că emailurile, capturile de ecran ale calendarului de videoconferințe și notițele generate automat de platforme nu dovedesc niciun serviciu.
Riscul antreprenorului și ce urmează
Dobrinescu recunoaște că o cheltuială de marketing poate să nu aducă creșterea dorită a veniturilor. Ea consideră însă că acesta este un risc pe care și-l asumă antreprenorul. În opinia ei, ANAF ar trebui să-i caute pe cei care nu își plătesc obligațiile fiscale, nu să sancționeze antreprenorii care își promovează legal produsele.
Materialul nu indică pași oficiali sau modificări de practică din partea ANAF. Rămâne de văzut cum vor fi tratate astfel de cheltuieli în deciziile de impunere viitoare.
Sursa: www.economica.net